Era o familie evlavioasă ce avea nouă copii. Soțul era foarte evlavios și plin de zel în cele duhovnicești. Literalmente voia să le facă pe toate ca un călugăr.
Soția lui se plângea starețului că este foarte obosită și că are nevoie de ajutor. Seara, venea toată familia la mănăstire. Soția rămânea împreună cu copiii care plângeau și țipau că vor una, că vor alta. Copleșită de oboseală, plângea și ea la rândul ei. De altă parte, soțul mergea într-un paraclis al Sfinților Doctori fără de arginți, făcea metanii, se ruga cu metanierul și priveghea. Avea dreptate soția să se plângă starețului.
În următoarea zi, starețul, doar ce i-a văzut în curte împreună, a înțeles că ceva se întâmplase și că intervenise o ceartă între ei. Îi vorbi femeii triste şi obosite, folosind cuvinte dulci pentru a o mângâia, iar tatălui, cu discreție și cu un zâmbet, îi spuse: „M-am bucurat pentru tine, aseară. Ai cântat toată noaptea și te-ai rugat. Bine ai făcut! Dar ai fi avut o mai mare binecuvântare și răsplată dacă stăteai măcar jumătate de oră, și nu trei ore, aproape de soția ta și o ajutai pentru a-i hrăni și culca pe copii. Pentru că pentru voi, cei căsătoriți, metanierele și metaniile sunt copiii voștri. Când vor crește, veți avea timp să faceți celelalte lucruri… «Frate ajutat de frate este ca o cetate tare şi înaltă şi are putere ca o împărăţie întemeiată» (Pilde 18, 19). Să fiţi totdeauna de comun acord în toate”.
***
Femeia aparține în întregime familiei
Îndepărtarea mamei de familie pentru a câştiga bani este una dintre nenorocirile cele mai mari pentru un copil, dar şi pentru întreaga familie, este o încălcare a integrităţii şi a unităţii familiei.
După porunca Domnului, soţul trebuie să întreţină familia. Iată de ce el nu poate petrece mult timp cu ea. Pe când mama este datoare să aparţină în întregime familiei şi copiilor. Şi chiar în creşterea copiilor şi în grija pentru familie se cuprinde datoria ei faţă de Dumnezeu, față de stat, de societate si față de soț.
Îndepărtarea mamei de familie pentru a câştiga bani este una dintre nenorocirile cele mai mari pentru un copil, dar şi pentru întreaga familie, este o încălcare a integrităţii şi a unităţii familiei. (…)
Poate că sărăcia şi nevoile trebuie acceptate, însă ele nu se compară cu durerea îndepărtării mamelor de copii.
Istoria Bisericii ne oferă numeroase exemple ale grijii deosebite a lui Dumnezeu pentru văduvele evlavioase. De aceea, nimic nu o poate îndepărta de copii pe o mamă care s-a lăsat în voia lui Dumnezeu si care caută în primul rând Împărăţia Cerurilor. Ca şi în primele veacuri creştine, o astfel de familie reprezintă o „biserică în casă”. Într-o astfel de familie, unită prin iubire, vor domni relaţii cu totul diferite decât în lumea plină de păcate şi nu va exista delimitarea generaţiilor ce nu se înţeleg între ele.
Surse: altarulcredintei.md; doxologia.ro.