Cum poţi păstra intactă familia? Există oare reguli universale ale vieţii de familie?
Certurile sunt o ispită aproape inevitabilă a fiecărei familii. Important este să nu dai frâu liber emoţiilor de moment. Cu timpul, trebuie să ajungi la starea de vieţuire fără ceartă. În familie, fiecare trebuie să înveţe de la celălalt iubirea. Chiar şi în problemele casnice.
Nu există reguli universale de comportament în familie. Fiecare îşi alege ceea ce doreşte. Pot să dau doar recomandări generale.
Nu fiţi supăraţi amândoi în acelaşi timp.
Nu strigaţi unul la celălalt.
Dacă unul vrea neapărat să învingă în ceartă, acceptaţi-i victoria!
Dacă trebuie să reproşaţi ceva, faceţi-o cu dragoste.
Nu-i amintiţi celuilalt de greşelile din trecut.
Nu mergeţi la culcare fără să vă împăcaţi.
Dacă aţi spus ceva fără să vă gândiţi prea mult, jignind astfel, cereți imediat iertare.
Sfânta Împărăteasă Alexandra scria în jurnalul său că nu poate exista dragoste adevărată acolo unde cel care conduce este egoismul. Unul din secretele fericirii familiale este atenția unuia față de celălalt. Soţul şi soţia trebuie să acorde tot timpul atenţie şi dragoste celuilalt. Fericirea constă în minute separate, în plăcerile mici ale unui sărut, ale unui zâmbet, în priviri, complimente, gânduri sau sentimente pozitive.
Este necesar să existe discuţii, împărtăşiri ale greutăţilor şi dorinţelor. Soţii trebuie să se ajute şi să aibă grijă unul de celălalt. Trebuie să respecte părerile, gusturile şi obişnuinţele celuilalt. Viaţa comună îţi cere neapărat să cedezi şi să faci compromisuri. Încă un element important este acela al coincidenţei intereselor.
Orice soţie înţeleaptă şi fidelă se va interesa cu plăcere de treburile soţului. Ea va dori să afle despre fiecare proiect, plan sau greutate pe care le întâmpină soţul. Împărţiţi pe jumătate greutatea grijilor şi astfel ambii veţi trăi cu o singură viaţă, nu cu două, separat. În acest fel, vă veţi împărţi gândurile, dorinţele, sentimentele, bucuria şi amarul. Pentru a păstra dragostea, trebuie să fiţi sinceri şi încrezători unul în celălalt.
Sursa: Dr. Dimitri Avdeev, Ioana Besedina, Femeia și problemele ei: perspectiva psihiatrului ortodox, Editura Sophia, București, 2011, p. 49-51.
Soții care se roagă împreună rămân împreună
Euharistia a fost dintotdeauna şi va rămâne măsura bisericească a vieţii creştinului. Soţii trebuie să ducă împreună o viaţă duhovnicească în Hristos; dacă aceasta nu există, nu mai poate fi vorba despre o biserică în casă. Toate necazurile noastre care vizează biserica – iar de cele mai multe ori şi cele familiale şi sociale – provin de la desbisericirea vieţii noastre, de la pierderea „caracterului ei euharistic”.
Prin împărtăşirea comună, prin participarea comună la viaţa Bisericii, la Tainele şi rugăciunile ei, căsnicia devine nu numai unirea trupească şi sufletească, ci şi duhovnicească. Prin aceasta căsătoria bisericească şi ortodoxă nou-testamentară se deosebeşte de oricare altă căsătorie.
Sursa: Pr. Prof. Gleb Kaleda, Biserica din casă, traducere din limba rusă de Lucia Ciornea, Editura Sophia, București, 2006, p. 39.
Dragostea dintre copii se naşte din dragostea dintre părinţi
Dragostea dintre copii se naşte din dragostea dintre părinţi. Această dragoste dintre soţi trebuie împlinită prin fapte şi rugăciune, ea trebuie păstrată ca un dar preţios nu numai pentru doi, ci şi pentru întreaga familie. Ea se educă la părinţi şi prin nopţile de nesomn pe care amândoi le petrec lângă pătuţul copilului şi prin modul vieţii de familie.
Bineînţeles că cea mai mare parte din grijile cu un nou-născut cad pe umerii mamei, deoarece tata trebuie să meargă zilnic la serviciu, dar să nu uităm că această femeie este istovită de nopţile nedormite şi are nevoie de ajutor, nu atât fizic, cât moral.
Putem aduce şi exemple când soţia stă toată ziua acasă cu copilul şi îi cere soţului să spele scutecele, iar singură nu face altceva decât să se joace cu micuţul. Ar fi mult mai folositor pentru copil, dar şi pentru tată, ca seara, când el se întoarce obosit de la serviciu, să se joace cu copilul. În unele familii, atunci când apar situaţii care ţin de profesie, trebuie să se creeze pentru unul din soţi condiţii favorabile de lucru.
Nu vom aduce exemple concrete, ci vom aminti numai cuvintele Apostolului Pavel pe care le adresează mai degrabă celor căsătoriţi:
„Purtaţi-vă sarcinile unii altora şi aşa veţi împlini legea lui Hristos” (Galateni 6, 2).
Sursa: Pr. Prof. Gleb Kaleda, Biserica din casă, traducere din limba rusă de Lucia Ciornea, Editura Sophia, București, 2006, pp. 81-82.