Îmbătrânesc împreună cei care nu țin cont de părerile celor din jur și nu se îndepărtează unul de altul, dar mai ales cei care se iartă! Este luptă, nu putem ierta de la început! Iertarea este cea mai grea lucrare! Și să știți că certurile fac o relație mai durabilă!
Îmbătrânesc împreună doar cei care se iartă și se iubesc reciproc
Îmbătrânesc împreună cei care nu țin cont de vorbele lumii și de părerile celor din jur. Pentru ei contează ceea ce simt cu adevărat, ce vor și cât de pregătiți sunt pentru a trece peste cele mai dure încercări. Ei știu că cei care dau prea multe sfaturi suferă de lipsă de atenție și de iubire.
Îmbătrânesc împreună cei care nu se îndepărtează unul de altul de la prima ceartă. Certurile fac o relație mai durabilă. Atunci doi oameni încearcă de fiecare dată să se corecteze, să țină cont de așteptările fiecăruia și mereu vor tinde să fie cea mai bună versiune a lor.
Îmbătrânesc împreună cei care nu pleacă în momentele grele. S-au ținut de mână atunci când celălalt a fost bolnav și disperat. S-au susținut și au crezut în visurile și dorințele lor. Nu i-au speriat datoriile pe care le aveau la bancă,. Dimpotrivă, au muncit, au știut să depășească orice moment dificil. Împreună au știu că după orizont se află un nou început.
Îmbătrânesc împreună doar cei care se iartă și se iubesc reciproc. Dragostea care durează în timp e cea reciprocă și sinceră. Relațiile de iubire necesită iertare, pentru că fiecare greșește și are nevoie de iertare și înțelegere. În dragoste nu e loc de orgoliu și mândrie. Aici se cedează, se ascultă, se iubește sincer. Acolo unde este lipsă de reciprocitate și sinceritate, nu poate fi nimic durabil, mai devreme sau mai târziu tot ce a fost clădit se risipește. Rămân doar amintirile și regretele.
***
Ce să facem dacă vrem să iertăm, dar tot timpul ne aducem aminte ce ne-a făcut respectivul om?
Este luptă, nu putem ierta de la început. Dar dacă avem această lucrare, Dumnezeu prin harul Său ne ajută. Vedem cât de greu este să ierţi, pentru că este greu, este cea mai grea lucrare. Numai oamenii care nu au practicat-o niciodată pot spune: „Ei, mare lucru să te mântuieşti aşa, la urmă spun şi eu, iaca, i-am iertat şi mă mântuiesc”. Dar cei care au această nevoinţă ştiu cât de greu este. Tocmai de asta nu era chiar atât de simplu ce ne spunea Părintele Selafiil: „înainte de somn iartă pe toţi şi spune: Doamne, eu i-am iertat, şi Tu să mă ierţi. Şi Dumnezeu te mântuieşte!”
A ierta este o lucrare permanentă. Iară şi iară căutăm motive pentru care să-l îndreptăţim pe cel din faţa noastră: poate a fost obosit, poate-i bolnav, are o educaţie altcumva decât a mea, nu l-am înţeles eu corect, am fost eu obosit şi tulburat. Să luăm vina asupra noastră. Acesta este un exerciţiu duhovnicesc prin care ne desăvârşim. Deci să nu ne tulburăm, că nimeni nu poate ierta dintr-odată. Dacă ar fi aşa de simplu, n-ar mai sta această poruncă în mijlocul Evangheliei, n-ar mai făgădui Dumnezeu Împărăţia pentru un gând pe care noi l-am putea dobândi atât de uşor. Este osteneală. Dar, prin exerciţiu, dacă tot timpul vom căuta aceasta, vom reuşi.
Iubirea, spune Sfântul Siluan Athonitul, se poate deprinde, poate deveni un obicei. Să ne obişnuim să gândim frumos, să ne obişnuim să alungăm gândurile rele, să nu le credem. Şi atunci putem deveni ucenici adevăraţi ai lui Hristos, pentru că El a zis: „întru aceasta vor vedea oamenii că sunteţi ucenici ai Mei, dacă veţi avea dragoste între voi”. Aşa că, prin osteneală, prin eforturi lăuntrice, ajungem la această măsură. (Părintele Savatie Baștovoi)
Surse: http://altarulcredintei.md; Părintele Savatie Baștovoi, „A iubi înseamnă a ierta”.