Eu i-am spus odată unui bărbat o „vorbă” și s-a supărat urât pe mine!
– Părinte, îmi doresc o femeie bună!
Mi-a spus la spovedit.
– Cât de buna?
– Bună părinte!
– Explică-mi termenul „bună”!
– Părinte nu știu să vă explic.. Să fie focoasă, să aibă bani..
– Măi, aia înseamnă femeie bogată, nu bună!
– Da.. spuneți-mi dvs!
– Eu mă rog la Dumnezeu să îți dea de soție, femeia pe care ți-ai conturat-o tu în mintea ta!
– Păi.. de ce spuneți treaba asta, e blestem?
– Pai dacă tu le vezi pe toate desfrânate, crezi că o să-ți dea o fecioară?
Dacă tu le crezi pe toate stricate, crezi că o să-ți dea una curată?
Iar dacă tu le vezi pe toate marfă de consum, crezi că îți dă ție o sfântă?
Nu! Dumnezeu îți închide ai minții ochi și îți deschide ochii zilei să faci cea mai mare prostie.
Noi folosim în termeni populari vorba „ca poama bună pică în gura porcului!” Prunul nu se pune lângă cotețul porcului, se pune în livadă, porcul poate umbla prin livadă, dar are stăpân!
Așa și aici, când noi vom fi curați sufletește în jurul nostru toate vor fi curate! Când noi vom fi murdari sufletește toate vor fi murdare!
Sfântul Vasile cel Mare, pentru a ne da măsura acestei trăiri firești a familiei, a lucrurilor și a simțurilor, spune așa: Când vezi o femeie bătrână privește-o ca pe bunica ta, când vezi o femeie vârstnică să o privești ca pe mama ta, când vezi o femeie tânără să te gândești că e sora ta, iar când vezi o copiliță să te gândești că este fiica ta! Ai putea să o necinstești cu nebuniile din mintea ta? NU!