O tânără, care se îndrăgostise de un bărbat și nu știa dacă vrea, a venit la Cuviosul Porfirie și ia spus:
– Părinte, vreau să căsătoresc cu cutare.
Atunci Cuviosul ia răspuns:
– Vei întâmpina rugăciune și vei face și eu la cutare oră. Ne vom ruga amândoi pentru el și dacă va vrea Dumnezeu, el va lumina.
Și au făcut multă rugăciune și ea și Cuvioasa Porfirie, iar acel bărbat, la acea oră, a simțit ceva în inima sa. Simțea o căldură, un val de dragoste, o bucurie, ceva …
După ce mergea la Cuviosul Porfirie (căci și el cunoștea) și spune:
– Părinte, în ultimul timp ceva se întâmplă cu mine. În fiecare zi la cutare oră, simt ceva în inimă.
– Ce simți ?, la întrebat Cuviosul.
– O căldură, o dulceață, o amorțeală. Ceva se întâmplă. Și vreau să spun și altceva, părinte. Acum când am venit aici să mă spovedesc, afară am văzut o tânără așteptând. Nu știți, este căsătorită? Mi-a făcut o deosebit de impresie.
– Vom vedea, ia spus Cuviosul. O vei cunoaște și vei vedea.
Și în cele din urmă, așa cum v-ați dat seama, s-au căsătorit. Cum au izbutit? Căci tânăra nici nu-și vorbește, nu-și pune rațiunea și nici istețimea ei la lucru. Adică este o pată, dar o istețime de tip duhovnicesc. Nu a acționat omenește. Nu este acționat cu măiestria lumii, ci prin rugăciune. Practic, nu-i asa?
Și Cuviosul Porfirie a făcut o familie frumoasă prin rugăciunea sa și o tinerețe care mergea să se spovedească la el.
Cu adevărat rugăciunea face minuni!
Extras din Omilia Pr. Andrei Konanu
Sursa: altarulcredintei.md