Avortul (întreruperea de sarcină), marea încercare a unei femei!
Este un subiect delicat, care trebuie personalizat, în funcţie de om, de căinţa lui, de posibilităţile lui şi de conştientizarea păcatului pe care-l face.
Cred că asta este cel mai important, femeia nu ştie cât de rău face, făcând o întrerupere de sarcină.
Aşa îşi semnează sentinţa la nefericire pentru toată viaţa.
Crezi.. că dacă faci întrerupere de sarcină, ai scăpat?
Nu! Vei avea probleme de sănătate, vei avea o viaţă ratată, fără iubire şi fără famile şi plină de necazuri.
” – Părinte, ştiţi am făcut multe greşeli în viaţa mea, am mai multe întreruperi de sarcină, nu ştiam că este păcat şi nu am avut oricum altă soluţie. Dar aş vrea să botez nişte copii săraci!”
Adică cine sunt săracii, ca să va spele vouă păcatele bogaţilor?
Dar de ce nu naşti tu 5 sau 6 copii!”
Nu poţi să speli o „crimă” în faţa lui Dumnezeu, cu ce se dă la botez, o pătură sau o lumânare…
Bogaţii degeaba botează în nepăsare, dacă nu nasc prunci.
Nu e numai datoria săracilor să nască prunci.
I-ai tu o crijmă şi o lumânare şi gata ţi-ai îmbogăţit finul.
Nu te mai interesează de el niciodată!
Cine l-a făcut să-l crească.
Asta nu înseamna parernitate spirituală, ci bătaie de joc faţă de Taina Sf. Botez!
Când ai fini, pune-i în minte şi-n suflet, şi-n buzunar.
Acesta este adevarăta milostenie creştină.
Îl înveţi lucruri bune, îl faci credincios şi îl ajuţi material cât poţi!
Să nu mai greşeşti! Asta e greu!
Câte nedreptăţi aţi făcut de când sunteţi?
Noi la judecată nu vom da socoteală de ce am desfrânat sau de ce am făcut zece întreruperi de sarcină!
Nu! Vom da socoteală de ce au suferit alţii din cauza noastră. Pentru că viaţa ta, tu ţi-o căieşti cum îţi place, orice om are remuşcările lui.
Eu nu cred că există om care n-a scăpat o lacrimă în intimitatea lui.
Dar ştiu mai bine că e mai greu să te foiască conştiinţa când ai făcut rău unui om care nu merită să-i faci rău.
Părintele Calistrat Chifan