Dacă femeia este mai sporită duhovniceşte decât bărbatul ei, atunci negreşit să-l îndemne şi pe el înspre aceasta, învăţându-l prin îndrumările şi exemplul ei. Sfântul Ioan Hrisostom este cel care o autorizează să îndeplinească acestă misiune. La un moment dat, după ce-i mustră cu asprime pe păstoriţii săi de parte bărbătească pentru trândăvia lor, îşi continuă gândurile în felul următor:
„Dar ca să nu vă ţin numai de rău, haide să vă dau şi un mijloc de îndreptare. Care? Vreau să vă încredinţez soţiilor voastre, ca ele să vă instruiască. Ar fi trebuit, după legea lui Pavel (I Corinteni 14, 34-35), ca voi să fiţi dascălii lor! Dar pentru că prin păcat s-a stricat ordinea şi a ajuns capul jos, iar trupul sus, să alegem cealaltă cale.” (Comentariu la Evanghelia după Matei, Omilia VII, p. 49)
Este limpede că Sfântul Părinte are o mare încredere în puterea unei soţii credincioase de a îndrepta un soţ necredincios, aducându-l pe calea cea bună şi îngrijindu-se şi de slava acestuia şi de bunul lui nume: „O femeie cuminte şi înţeleaptă va scoate pe bărbatul ei de pe căile pline de păcate şi va fi pentru el ceea ce e frâul pentru mânz.” (Comentariu la Evanghelia după Matei, Omilia LIX, p. 370) „Soţiile să-şi aducă soţii pe calea cea bună prin propriul lor exemplu şi să-i îndemne să aibă o purtare evlavioasă.” (Omilia XVII la Facere, p. 242)
***
Sfânta Scriptură spune: „Femeile înţelepte zidesc casa, iar cele nebune o dărâmă ca mâna lor” (Pilde 14, 1), iar poporul nostru spune din experienţă: „Femeia ţine casa”. De ce? Ce are special femeia, şi bărbatul nu? Dumnezeu a dăruit-o cu astfel de „arme” (iubire şi gingăşie), pe care, atunci când le foloseşte, îl robeşte, îl înmoaie pe bărbatul ei, oricât de barbar ar fi.
Un psiholog spune că mişcările femeii, modul de a vorbi, comportamentul, iubirea, dragostea, gingăşia ei ‒ toate au o subţirime, ceva distinctiv care îl răpune pe bărbat. Aceste însuşiri îl fac pe bărbat să nu se dezlipească de lângă soția lui. Şi deja casa este zidită pe o temelie adâncă și nezdruncinată.
(Arhimandrit Vasilios Bacoianis, Căsătoria, Editura Tabor, Bucureşti, 2010, p. 58)
***
Fata, căsătorindu-se, devine soția alesului său. Ea părăsește casa părinților, acel stil de viață cu care s-a obișnuit din copilărie și, cu o încredere senină, îi dăruiește soțului viața sa. Sub legătura căsătoriei, soția primește protecția, îngrijirea și ocrotirea soțului.
Dacă soția vrea să fie fericită în familie:
Își iubește soțul. Dragostea soției pentru soț este garanția fericirii în familie. O soție iubitoare trezește în soțul său dorința de a-i fi protector, ocrotitor și devine sursă de bucurie sufletească pentru soț. Fiecare soție iubitoare pătrunde interesele soțului său, îi susține planurile. Când îi este greu, ea îl încurajează prin compasiune. Prin dragostea sa, îl orientează spre țeluri înalte, îi stimulează bărbăția și responsabilitatea, îi face viața frumoasă și îi înmoaie deprinderile mai grosolane și necizelate. Dragostea pentru soț o ajută pe soție să vadă în el chipul lui Dumnezeu, să-i ierte imperfecțiunile de caracter, să cedeze și să-l recunoască pe soț a fi capul familiei.
Îl cinstește pe soț, îl respectă și ascultă de el, recunoscându-l cap al familiei. Respectul o ajută pe soție să se poarte atent, cu grijă față de soțul ei.
Este credincioasă soțului. Fidelitatea este starea firească a soției într-o căsnicie adevărată. Izvor de puritate și de neprihănire, soția credincioasă nu permite necinstirea soțului și nici a sa prin cuvânt ori prin faptă.
Îngrijește căminul familial. Soția face ordine în casă, organizează mersul treburilor casnice, creează confortul…
Îl mângâie, îl ajută și îl bucură pe soț. Feminitatea soției se vădește prin capacitatea ei de a mângâia, de a încuraja și de a-l sprijini pe soț în clipele grele. Lângă o soție iubitoare, în sufletul soțului se potolește durerea provenită din dezamăgiri și eșecuri temporare. Încrederea sa în soț îi insuflă acestuia speranță și îi readuce bucuria vieții.
O soție bună este cel mai bun dar pentru un soț, îngerul său păzitor și sursă de binecuvântări nenumărate. Soția, fiind partenera soțului, rămâne libertatea creatoare pentru împlinirea vocației lor în familie. Fericirea femeii este aceea de a da naștere vieții și a fi izvor de iubire…
Sursa: Doxologia