Sa nu ne miram de ce exista o asa mare degradare in societatea de astazi. Tineretul isi are radacina in familie. Daca familia a fost sanatoasa, crestina, a avut preoti, duhovnici, atunci si societatea si lumea tineretului a mers pe un drum sanatos.
Dar dupa, ce lumea s-a supramodernizat, tineretul nostru a fost dezbracat, nu numai de costumatia lui originara, ci si de fondul lui sufletesc. In ultimul timp, lumea s-a modernizat din ce in ce mai mult, a intrat intr-o tehnica oarba.
TEHNICA NE-A LENEVIT, ne-a dus intr-o stare de amortire trupeasca si sufleteasca. E distanta mare intre mama noastra de altadata, care avea de dus cele doua oale la sapa, avea si un copli dupa ea. Daca intri intr-un muzeu sa vezi cusatura de la un epitapf de o frumusete artistica ce iti fura ochii, intelegi ca femeia a fost acolo intr-o oboseala si truda cu nopti nedormite. Astazi, femeia noastra moderna e grabita, ocupata sa faca cariera.
PIERDEREA TIMPULUI ESTE SI MOARTEA SUFLETULUI. Tehnica a venit pentru acest fapt: sa-i fure omului timpul, sa nu se mai ocupe de cele duhovnicesti, pentru ca avenit conceptia materialista peste noi, ca omul nu mai are suflet. Are numai trup, bunuri de consum care trebuie sa-i fie la dispozitie in orice magazine. Merge 7 sau 12 ore la serviciu, vine acasa, se ingrijeste de o hrana mai putin sanatoasa, pentru ca acum vine si schimbarea genetica a alimentatiei. Omul nu mai are suport sanatos, un sirop sanatos, un ghiveci, o hrana si bautura sanatoasa.
De cand e nascut, copilul traieste intr-un fals. Omul trebuie sa traiasca precum pasarea, unde este libertate deplina. Asa cum pasarea in inaltimi vede nimicnica pamantului, la fel si omul in libertate poate sa-si vada pacatosenia. Noi am luat tehnica aceasta prea devreme, prea abrupt ca sa putem rezista impotriva ei. Omul de astazi se vede in fata televizorului, a calculatorului, unde pierde ore si zile intregi si e furat de tot felul de imagini, incat nu se mai gandeste la icoana lui de altadata, nici la frumusetea cerului, a padurilor, nu se mai opreste la bogatiile tarii noastre.
Copilul nostru nu mai este invatat cu o spovedanie, sa mearga la o biserica, sa cante o cantare bisericeasca, nu mai este invatat sa se adreseze lui Dumnezeu si asta este cel mai mare rau care bantuie tara noastra si viata noastra materiala si spirituala.
CE FACEM NOI CA INDIVIZI? Daca noi incercam sa ne redresam viata, atunci toata tara va inflori.
Extras din „Ne vorbeste Parintele Justin” – Vol II, Petru Vodă, februarie 2013, Fundaţia Justin Pârvu