Canonic, numai bărbatul, care este capul familiei, poate să dea divorţ de soţia sa. În schimb, femeia nu are voie niciodată să dea divorţ de bărbatul ei, chiar dacă el greşeşte cu alte femei. Ci ea trebuie să rabde, cu credinţa că Dumnezeu îl va întoarce pe soţ la căinţă.
Dacă viaţa ei şi a copiilor este în pericol, cum s-a spus, se poate despărţi temporar de soţ, cu condiţia să nu se mai recăsătorească, nici să cadă în desfrâu, ştiind că prima cununie religioasă este pe viaţă şi nimeni nu o poate dezlega, decât Dumnezeu prin moartea unuia din soţi. Dacă soţul legitim se împacă cu soţia, ea trebuie să se reîntoarcă în familie, iar dacă nu, soţia trebuie să trăiască în curăţie până la moartea soţului. În caz că nu are peste 40-45 de ani, se poate recăsători, cu dezlegarea preotului ei, făcând canonul rânduit, aşa cum învaţă şi Sfânta Biserică.
Cei ce dau divorţ, bărbaţi şi femei, din motive omeneşti, necanonice (avere, beţie, lipsa serviciului etc.) şi se recăsătoresc a doua oară şi chiar a treia oară fac păcat de moarte, iar nunţile lor sunt necanonice, căci trăiesc în preadesfrânare. Pentru aceasta, atât cei recăsătoriţi necanonic, cât şi preoţii care săvârşesc asemenea nunţi, se află sub canon şi vor da răspuns în faţa lui Dumnezeu, căci acceptă şi încurajează preadesfrânarea.
În asememea cazuri, cei vinovaţi trebuie să consulte pe episcopul locului şi nimic să nu facă fără dezlegarea şi aprobarea lui. Biserica interzice divorţul, din orice s-ar face, iar cei care totuşi divorţează necanonic trebuie ori să se împace, ori să trăiască în văduvie curată.
Biserica aprobă totuşi divorţul în următoarele cazuri: dacă unul din soţi a căzut în desfrânare şi dacă preotul nu reuşeşte să-i împace; dacă unul din soţi părăseşte Biserica şi se duce la secte şi nu mai vrea să revină; dacă unul dintre ei practică păcatul sodomiei sau este homosexual şi nu vrea să se pocăiască; dacă soţul îşi bate copiii şi atentează la viaţa soţiei; dacă unul din soţi devine ateu şi hulitor de Dumnezeu; dacă unul din soţi nu vrea să dea naştere niciunui copil; dacă unul din soţi abandonează fără motiv familia şi pleacă definitiv în altă localitate sau ţară; dacă unul din soţi devine foarte violent şi periculos pentru viaţa familiei.
Sursa: Călăuză ortodoxă în familie şi societate, arhim. Ioanichie BĂLAN