– Părinte eu sunt ortodox şi fata cu care vreau să mă căsătoresc este de alta religie!
– Cine vă opreşte să vă căsătoriţi?
– Dar este voie ca un ortodox să se căsătorească cu o fată de alta religie?
– În canoane scrie aşa: Că femeia va lăsa pe tatăl şi pe mama sa şi se va lipi de bărbatul ei şi vor fi un singur trup!
– Păi da eu vreau să-mi păstrez religia mea şi ea vrea să-şi păstreze religia ei!
– Farte bine! Tu cal ea măgar, veţi naşte mule (catâr)! Prima regulă a nunţii este că fata şi băiatul să fie de aceeaşi religie, când se căsătoresc.
– În cazul ăsta cum facem?
– Tranşant facem! Îţi convingi femeia să-ţi urmeze credinţa, îndemnul, viaţa, iubirea şi tot ce-i dăruieşti tu, iar dacă te domină cu iubirea ei şi e mai mare decât credinţa ta, te duci după ea! Şi nașteţi copii de un singur fel!
– Păi cum? Să-mi schimb eu credinţa?
– Dacă o iubesti!?! Şi acum iţi pun intrebarea în sens invers: Dar cum să-şi schimbe ea religia, tot pentru că te iubeşte?
– Păi vedeţi? Nici eu nu vreau, nici ea nu vrea!
– Atunci ea să-şi caute unul de religia ei şi tu una de religia ta!
– Adică ne despărţiţi?
– Nu vă despart, luati-vă cum vreţi voi!
Asta înseamna ispitire! Nu este problema mea cum vă iubiţi voi!
Eu nu am dreptul în calitate de preot sa umblu în conştiinţa dumitale şi să o modelez cum vreau eu. Pentru că tu când te-ai născut nu ţi s-a pus pe cap o ţiglă, ti s-a pus un cap pe umeri. Deci dacă tu ai cap şi trebuie să gândesc eu cu el, înseamnă ca în calitate de duhovnic mi-am depăşit atribuţia pe care nici Dumnezeu nu şi-a asumat-o când a spus aşa: Dumnezeu l-a facut pe om cu voie liberă şi de sine stăpânitoare şi l-a lasat în mâna sfatului său!