Este bine să-i lăsăm singuri pe tinerii căsătoriţi. Dacă nu-i lăsăm nici primii doi ani să se sudeze, ajung la divorţ uneori, din păcate, sau creăm lucruri cu lacrimi sau altceva de acest gen. Tinerii trebuie să fie lăsaţi singuri. Asta nu înseamnă că nu mă duc pe la părinţi şi nu mâncăm împreună.
Asta nu înseamnă că facem o mâncare şi n-o dăm, mai ales dacă locuim aproape… Relaţia continuă, dar relaţia de amestec în primii doi ani este distructivă. Cine trebuie să înţeleagă asta? Părinţii! Dacă nu înţeleg părinţii atunci n-o să fie bine copiilor lor. Poate e cineva care-mi spune: Nu, părinte la noi a fost aşa şi merg bine. Se poate, dar e o excepţie şi sunt câteva excepţii, însă regula e cea pe care v-am spus-o.
***
Este necesar ca soţii să fie mai legaţi unul de celălalt, decât de părinţi
Soţul şi soţia sunt mai apropiaţi chiar decât copiii şi părinţii – deşi, bineînţeles, nimeni nu poate desfiinţa cinstirea şi dragostea faţă de tată şi de mamă. Generaţia mai în vârstă trebuie să-şi aducă aminte că acum pentru copii este mai important să-şi construiască armonios relaţia de familie cu jumătatea lor, căci faţă de ei vor rămâne oricum copii iubitori.
Ei bine, am examinat pe scurt situaţia de pe poziţiile părinţilor; acum, câteva cuvinte despre felul în care o vede tânăra generaţie. Aceştia, bineînţeles, au „dreptatea lor”. În Sfânta Scriptură stă scris: „Va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa, şi se va uni cu femeia sa, şi vor fi amândoi un trup” (Facere 2, 24). Oamenii se maturizează, părăsesc casa părintească şi îşi întemeiază propria familie.
Pentru ei, în momentul de faţă, acesta este lucrul cel mai important. Soţul şi soţia sunt mai apropiaţi chiar decât copiii şi părinţii – deşi, bineînţeles, nimeni nu poate desfiinţa cinstirea şi dragostea faţă de tată şi de mamă. Generaţia mai în vârstă trebuie să-şi aducă aminte că acum pentru copii este mai important să-şi construiască armonios relaţia de familie cu jumătatea lor, căci faţă de ei vor rămâne oricum copii iubitori.
Câteodată, părinţilor li se pare că tinerii nu se vor descurca niciodată fără ei și, călăuziţi de o dragoste oarbă, încep să-i dădăcească şi să se amestece în fel şi chip în viaţa tinerei familii. Tinerii soţi trebuie să-şi construiască singuri familia, relaţia, şi fără amestecul părinţilor vor face asta mult mai bine şi mai rapid, iar părinţii sunt datori să „întărească temeliile caselor” copiilor prin rugăciunile lor, precum se spune în rânduiala Cununiei.
Mamele şi taţii trebuie să facă lumină în sentimentele lor: ceea ce luăm drept dragoste nemăsurată pentru copii se poate dovedi a fi gelozie, egoism şi autocompătimire. Aveţi mai multă încredere în Dumnezeu şi în copiii voştri, care s-au făcut mari! Nu-i sâcâiţi cu sfaturi şi învăţături, dar nici nu refuzaţi să-i ajutaţi!
Atât părinţii, cât şi tinerii soţi sunt datori să ţină minte că soţul şi soţia nu mai sunt doi oameni separaţi, ci un tot unitar, iar între părinţi şi copii există doar primul grad de rudenie. E absolut firesc ca soţii să fie mai legaţi unul de celălalt decât de părinţi. Aceasta este legea Facerii.
Surse: Pr. Pavel Gumerov, El şi ea: în căutarea armoniei conjugale; ”Soţ ideal, Soţie ideală” – Pr. Nicolae Tănase.